FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ

           Afiliată la Cartel ALFA, ALE şi CSNTR

   

                                            Lista Rusinii      

   

  Spune NU desființării SMURD! - clic aici!

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Acasă Pagina Anterioară Site Nou Legături International LEX Locomotive

    CFR Călători


DOSAR NR.4607/LM/2005

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECTIA A VIII-A

CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2587

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE 13.06.2005

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE VASILE MIREA

JUDECĂTOR MARILENA GHIŢĂ

ASISTENT JUDICIAR ELENA MARIA TALOI

ASISTENT JUDICIAR VALENTIN OLTEANU

GREFIER DOINA IORDACHE

 

Pe rol soluţionarea conflictului de munca de faţă, privind pe SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „ C.F.R. CĂLĂTORI SA" , intervenient MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI în contradictoriu cu pârâta FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns părţile SNTFC - CFR Călători SA prin consilieri juridici Papa Traian şi Berdei Mihai Daniel, MTCT prin consilier juridic Alexandru Ana Maria şi pârâta FMLR prin avocat Negru Mihaela.

Procedura legal îndeplinită.

S-a facut referatul cauzei de către grefier după care tribunalul pune în discuţie admisibilitatea cererii de intervenţie în interes propriu formulata de M.T.C.T.

Intervenientul prin consilier juridic solicită admiterea în principiu a intervenţiei sale, arătând că în calitatea sa de ordonator principal de credite şi de autoritate de stat în domeniul transporturilor feroviare, are interes în cauză, el gestionănd resursele financiare alocate prin bugetul de stat în domeniul transporturilor, exercitând drepturile şi obligaţiile statului ca acţionar la societăţile naţionale de transporturi.

Pârâta prin avocat solicită respingerea cererii de intervenţie, aceasta nefiind parte în conflictul de muncă ce se poartă între patronat reprezentat de S.N.T.F.C. ( CFR Calatori SA) şi pârâtă.

Tribunalul după deliberare admite în principiu cererea de intervenţie, motivat de faptul că acţionar unic în cadrul reclamantei este statul român, reprezentat în materie de MTCT.

Tribunalul acordă cuvântul pe probe, pârâta solicitând proba cu acte în cadrul acestei probe solicită ca reclamanta să depună statutul societăţii, copia proiectului de hotărâre cu avizul comisiei şi memorandumul FMI.

Reclamanta şi intervenientul solicită proba cu acte deja depuse la dosar şi respingerea cererii de probe solicitată de pârâtă, actele solicitate fiind de notorietate şi cunoscute de către aceasta.

După deliberare, tribunalul respinge cererea de probe ca nefiind utilă şi concludentă cauzei, actele solicitate fiind de notorietate.

În atare situaţie, nefiind alte probe de propus şi de administrat şi nici alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor.

Reclamanta SNTFC - CFR Călători SA prin consilier juridic solicită admiterea cererii sale, constatarea ilegalităţii grevei declanşate de pârâtă şi să se dispună încetarea acesteia.

Reclamanta arată ca pârâta a formulat în cadrul negiocierilor preliminare grevei trei revendicări şi anume: starea necorespunzătoare a condiţiilor de muncă pentru salariaţi, creşterea salariilor cu procente care să ţină cont cel puţin de indicele preţului de consum şi rata inflaţiei prognozată pentru anul 2005-2006 şi compensarea creşterii preţurilor de consum general şi a serviciilor prin acordarea tichetelor de masă conform Legii nr.142/1998.

Prin actul nr.1/1182/19.04.2005 reclamanta a comunicat pârâtei răspunsul la revendicările formulate, arătând că CFR CALATORI SA s-a preocupat şi se preocupă permanent pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor unităţii şi prezintă o parte din programul de reparaţii şi investiţii aprobat de Consiliul de Administraţie al reclamantei, cu participarea reprezentanţilor Federaţiilor Sindicale.

În ceea ce priveşte ultimele două revendicări reclamanta arată că în privinţa salariilor a respectat HGR nr.2346/2004, care stabileşte salariul de baza minim brut pe ţară şi a transmis subunitatilor actul nr.1/l08/2005 prin care s-a asigurat în plată salariul de bază de minimul 3.100.000 lei, dar, aplicarea coeficienţilor de ierarhizare ar duce la o depăşire cu 10,7% al fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli al reclamantei stabilit prin HGR nr.145/2005, ca de altfel şi tichetele de masă.

Având în vedere că soluţionarea revendicărilor 2 şi 3 arătate mai sus, implică modificarea HGR nr. 145/2005, în cauză sunt incidente prev. art. 8 din Legea nr.168/1999, care statuează că nu pot face obiectul conflictelor de interese revendicări pentru a căror soluţionare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Intervenientul în nume propriu - MTCT achiesează la concluziile reclamantei şi reiterează faptul că revendicările sindicatelor, cel puţin şi sub aspectul majorării salariilor, contravin HGR nr.145/2005 şi pe cale de consecinţă presupune adoptarea unui nou act normativ, iar revendicarea privind tichetele de masă încalcă şi ea art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, implicând modificarea şi acestui act normativ.

Pârâta prin apărător solicită respingerea acţiunii reclamantei şi intervenţia în interes propriu, arătând că greva a fost declanşată în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile art. 250 din C.M. şi art. 43 din Constituţia României.

Pârâta arată că revendicările salariale nu constituie o majorare a salariului ci doar se solicită transpunerea salariului minim pe economie stabilit prin HG nr.2346/14.12.2004 şi la unităţile de cale ferată, cu respectarea formulei de calcul pe baza actualilor coeficienţi de ierarhizare, ca şi în anii precedenţi, corespunzator claselor de salarizare, aşa cum prevede CCM pe anul 2004-2005, un drept câştigat prin contractul colectiv de muncă care odată semnat de parţi este legea părţilor.

Prin urmare, nu se cere un beneficiu din partea reclamantei ci doar respectarea legii şi prin urmare nu implică modificarea vreunui act normativ ci doar respectarea acestuia.

Cu privire la încălcarea art. 8 din Legea nr.168/1999, pârâta arată că prin procesul verbal de 10.06.2005, s-a consemnat oferta reclamantei nr.2.1/1108/05 prin care se suplimenta numărul de tichete de masă de la 5 la 10 tichete pe lună pe salariat, ceea ce

Demonstrează că reclamanta nu este ţinută de HGR nr.145/2005. Chiar dacă revendicarea

Salarială s-ar încadra în prevederile art. 8 din Legea nr.168/1999, nu se poate dispune încetarea grevei, de vreme ce exista şi alte revendicări, care o justifică.

Părăta consideră însă HGR nr.145/2005, un act de gestiune şi nu un act normativ în sensul celor prev. de art. 8 din Legea nr.168/1999, act prin care statul – acţionar unic îşi gestionează interesele din societatea – proprietatea sa.

 

TRIBUNALUL

 

Deliberând în conflictul de muncă de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la nr. de mai sus, reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI SA" şi intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI au solicitat în contradictoriu cu pârâta FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA sa se constate ilegalitatea grevei declanşate de pârâtă şi să se dispună încetarea acesteia.

În susţinerea acţiunii sale, reclamanta arată că acţiunea grevistă este ilegală deoarece:

Cu privire la starea necorespunzătoare a condiţiilor de muncă, reclamanta arată că are un plan aprobat de Consiliul de Administraţie cu participarea sindicatelor, care vizează tocmai îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, plan ce cuprinde modernizarea unui număr de locomotive, achiziţionarea de automotoare DESIRO, precum şi reparaţii la dormitoarele personalului de locomotivă şi în atelierele de reparaţii.

Mai arată reclamanta că a respectat prevederile HGR nr.2346/2004 privind salariul minim brut pe ţară, dar nu poate aplica coeficienţii de ierarhizare deoarece aceasta ar duce la o depăşire cu 10,7% a fondului de salarii, prevazut de HGR nr.145/2005, iar în ceea ce priveşte tichetele de masă, ar încălca atât Legea nr.142/1998 cât şi HGR nr.145/2005.

Cum revendicările 1 şi 2 formulate de grevişti implică modificarea unui act normativ HGR nr.145/2005, greva este ilegală în condiţiile art. 8 din Legea nr.168/1999.

MTCT a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, admisă în principiu de tribunal, prin care achiesează la cererea reclamantei, solicitând pentru aceleaşi motive, declararea ca ilegală a grevei şi dispunerea încetării acesteia.

Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acţiunii, arătând că greva întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

Mai arată că nu se solicită o creştere salarială ci doar aplicarea coeficienţilor de ierarhizare, drept câstigat prin CCM, prin aceasta neîncălcându-se cu nimic HGR nr.145/2005, care de fapt este un act de gestiune şi nu un act normativ în condiţiile art. 8 din Legea nr.168/1999.

Pârâta mai arată că prin oferta reclamantei de majorare a numărului de tichete de masă s-a facut deja o modificare a actelor normative invocate ca intangibilă.

Oricum, susţine pârâta, chiar dacă s-ar accepta incidenţa art.8 din Legea nr.168/1999 rămâne revendicarea nr. 3, privind condiţiile inacceptabile de muncă, care justifică greva.

Pentru soluţionarea cauzei, tribunalul a admis şi administrat proba cu acte, în acest sens depunându-se la dosar revendicările sindicaliştilor, răspunsul reclamantei, sesizarea Direcţiei de Dialog , Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti şi procese verbale de conciliere.

Analizând cauză în baza probelor administrate şi văzând susţinerile parţilor, tribunalul constată greva ca fiind legală, urmând a respinge ca neîntemeiate acţiunea principală şi cererea de intervenţie pentru următoarele considerente:

Greva întruneşte condiţiile legale de formă prev. de art. 40 şi urm. din Legea nr.168/1999, ca şi derularea în timp a conflictului de interese, situaţie de altfel recunoscută atât de reclamantă cât şi de către intervenient, care nu invocă astfel de vicii.

Cu privire la condiţiile grele de muncă ale salariaţilor, reclamanta recunoaşte existenţa acestora şi arată că se ocupă permanent pentru îmbunătăţirea acestora prezentând planuri şi programe de reparaţii şi investiţii care să ducă la înlăturarea acestora.

Cu privire la incidenţa art. 8 din Legea nr.168/1999, tribunalul constată ca HGR nr.145/2005 este într-adevăr un act de gestiune al asociatului unic - statul român, prin care acesta îşi gestionează interesele din proprietatea sa.

A considera HGR nr.145/2005, un act normativ în sensul celor prev. de art. 8 teza a II. din Legea nr.168/1999 ar însemna că salariaţii pârâtelor să fie lipsiţi de dreptul la grevă prevăzut de legea fundamentală, orice revendicare salarială a acestora lovindu-se de acest „zid" de netrecut, în condiţiile art. 8 din Legea nr. 168/1999.

Dacă în societăţile private, patronatul dispune prin ordine, dispoziţii , hotărâri ale Consiliului de administraţie sau decizii, statul român prin guvernul său dispune cu privire la bunurile sale, prin hotărâri de guvern care au acelaşi caracter ca şi dispoziţiile din domeniul privat şi care nu sunt decît acte de gestiune.

O hotărâre de guvern este un act normativ în înţelesul art. 8 din Legea nr.168/1999 numai şi numai când reglementarea sa priveşte relaţii sociale cu aplicabilitate generală şi valabile pentru toate categoriile sociale.

De altfel, la o interpretare strictă a art.8 din Legea nr.168/1999, normă de strictă intepretare, ca toate normele de dreptul muncii, acesta se referă la adoptarea unei legi sau a altui act normativ, fără nici o referire la modificarea acestora. Or în speţă, guvernul ca reprezentant al asociatului unic - statul român, poate să-şi modifice propriul act de gestiune, în funcţie de noile condiţii din societatea pe care o administrează.

În altă ordine de idei, în conformitate art. 20 pct.2 din Constituţia României, interpretarea dată de reclamantă şi intervenient, a art. 8 din Legea nr.168/1999 intră în contradicţie cu Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi Convenţia nr.111/1958 privind interdicţia discriminării în materie sindicală), convenţii adoptate de România.

De altfel, Biroul Internaţional al Muncii, ca organ de jurisdicţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a decis că: "soluţionarea unui conflict juridic, ca urmare a unei interpretări diferite a unui text de lege, ar trebui lăsată la competenta instanţelor şi numai soluţia instanţei în sensul încetării grevei, nu constituie o încălcare a libertăţii sindicale”.

Atât legislaţia internă cât şi cea internaţională consfinţeşte dreptul fundamental la grevă, ca şi interdicţia discriminării în materie sindicală. Or, a accepta că hotărârile de guvern prin care statul gestionează căile ferate proprietatea sa, sunt acte normative de care face vorbire art.8 din Legea nr.168/1999, ar indica o discriminare notorie a salariaţilor CFR faţă de celelalte categorii de salariaţi, patronatul putând opune oricând actul normativ revendicârilor salariaţilor, lipsind practic salariaţii de un drept fundamental - dreptul la grevă, drept recunoscut atât de legislaţia internă cât şi din convenţiile internaţionale.

Astfel, Biroul International al Muncii a statuat că „dreptul la grevă ar putea fi afectat de o dispoziţie legală care ar permite patronatelor să recurgă în fiecare caz la o decizie de arbitraj obligatorie„ cu atât mai mult o normă care să interzică greva sau cel puţin să o împiedice.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 

Respinge ca neîntemeiate acţiunea principală formulată de SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT CĂLĂTORI ( C.F.R. CĂLĂTORI SA) cu sediul în Bucureşti, Bdul.Dinicu Golescu nr.38, Sectorul 1, şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI cu acelaşi sediu în contradictoriu cu pârâta FEDERAŢIA MECANICILOR DE LOCOMOTIVĂ DIN ROMÂNIA cu sediul în Bucureşti str. Ştefan Stoica nr.27 Sectorul 1.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronuţată în şedinţă publică, astăzi 13.06.2005.

 

PREŞEDINTE                                                            JUDECĂTOR,

VASILE MIREA                                                          MARILENA GHITA

 

 

ASISTENT JUDICIAR,                                                 ASISTENT JUDICIAR,

ELENA MARIA TALOI                                                  VALENTIN OLTEANU

 

        GREFIER,

DOINA IORDACHE

 

 

Red.Jud.V.M./dact.V.M.

Ex.6

 

Trimite mesaje la webmaster@fml.ro cu întrebări sau comentarii despre această pagină web.
Ultima modificare: 28-05-2012 02:15

Federatia Mecanicilor de Locomotivă [http://www.fml.ro]